De cele care iau decizii, care poarta de grija, care fac de mancare, merg la serviciu, se supara, iubesc, au copii pe care ii cearta si-i mangaie din priviri si vorbe.
Femei cu parul alb pentru ca e clasic sau in coc pentru ca e chic si practic; care poarta hainele cu non-salanta si lejeritate; care merg in fuste lungi, cand lumea merge in fuste scurte; care merg in rochii, cand lumea merge in pantaloni.
Care stiu ce vor si-si insusesc ceea ce au. Care nu traiesc pentru ele-ele si nici pentru ele-lucruri.
Care au riduri, dar fruntea senina.

Femeile care fac dulceturi cu drag, care nu vorbesc despre viata lor privata decat in cateva cuvinte.
Care zambesc in sute de imagini si fulgera din colturi de sprancene.
Cele care au povesti de spus, cele care sunt o poveste.

Femeile dupa care se scriu romane sau macar un foileton scurt.
Cu saluri, brose, camasi de noapte si pantofi cu toc. Cu blandeturi si tandreturi si mai ales cumintenie.
In minte.

De femeile puternice de pe la noi.

Anason
Ienibahar
Maras
Parfum natural magnolie, cocktail turcesc & floarea Istanbului
Rasnita
Cristale de vanilie
Ceai de mere
Ceai de rodii

Artmark.

Joi, 20 octombrie, ora 19.30 la Hotel Radisson Blu.

Dress code: tinuta de seara.

Nicolae Petrascu – Vedere în portul Chioggia

Dan Hatmanu – Iarna la Iasi

Francisc Sirato – Ulita la Mangalia

Radu Dragoescu – Faleza la 2 mai

Theodor Pallady – Natura moarta cu narghilea si gutui

S.A.M.D.

Images source: artmark.ro

Cand eram de-un metru faceam x-uri pe etamina. Impingeam cu coada acului cu putere si ciuda, pana trecea ata de partea cealalta; apoi ma uitam la scrobitele alea de linii, cum stateau batoase si albe.
Nu aveam rabdare, poate si pentru ca nu-mi iesea bine. Erau strambe, ciunte, prea stranse, prea largi, prea rosii, innadite pe spate si case pe fata,

Ma uitam la fata de masa din camera si nu intelegeam cum era facuta, insa trebuie sa fi fost la mijloc vreun mestesug ascuns, un secret care nu se spunea decat dupa ce te faceai mare.

Eline Pellinkof a crescut si probabil a aflat secretul; doar nu-l putea spune in gura mare unei lumii intregi.
Asa ca-l scrie usor cu pensulele si vopsele

E o fresca, e o panza de etamina, e un olandez visator.

Images source: elinepellinkhof.blogspot.com/ (by Hans Guldemon)

Ulyana spune povesti, poate fara intentie, despre priviri sincere, despre “nu de ajuns”, despre o mecanica in schimbare fata de mecanica statica din tine.

***

Ulyana

Images source: http://ulyanasergeenko.com/

Ce-as pune sub un clopot lunguiet de sticla:

• o pana-stilou
• o fotografie veche veche, pictata pe margini de fotograf in culori stridente
• bucati mici de sapun colorat si frumo mirositor
• flori uscate
• ardei iuti – rosii si galbeni
• o pipa
• dopuri de pluta de diverse forme
• fisa botanica a unei plante: desen + descriere caligrafiata, facuta sul cat sa fie usor citita
• nuci cu tot cu coaja
• samburi de caise
• multe perechi mici de pantofi din plastilina
• multe flori din dantela
• o bucata de vasc arcuita
• multe bratari
• papiote cu ate de tot felul insirate pe ramuri subtiri de copac
• bucati mici de caramida
• o girafa din lut ars.

If I was a bird 
I would fly high over the world 
Come home at night to your garden 
Build a nest among the branches 
And I’ll comb your hair with my beak 

***

Aici e partea in care va spun ce frumosi sunteti & va multumesc ca ma lasati sa ma fastacesc, bucur enorm, hihiilizesc pana nu mai pot si apoi sa gasesc noi resurse pentru hhiiilizit in continuare, sa ma uit direct in ochii vostrii si sa merg mai departe in pasi flu flu.

***

A chain reaction is a sequence of reactions where a reactive product or by-product causes additional reactions to take place. In a chain reaction, positive feedback leads to a self-amplifying chain of events.

***

O zi frumoasa nu exista fara

• oamenii frumosi din jur
• bucuria lor
• celelalte mii de zile frumoase care trec neobservate

I am a chain reaction

Concept: Dana Gingras, Amit Pitaru, James Paterson
Programming & Animatie: James Paterson & Amit Pitaru
Coregrafia: Dana Gingras
Dansatori: Dana Gingras & Sarah Doucet
Muzica: Roger Tellier-Craig, pornind de la The Knife – Bird

“Chura” inseamna frumos, gratios in dialectul japonez din Okinawa, iar “umi” inseamna ocean.

Ecrano-terapia se face cu player-ul pe full screen, pana cand stresurile fug ca prin sita, grijile la fel si raman in urma gandurile de vorbesc despre  lucrurile importante; nu in cuvinte rostite sau scrise, ci prin si din noi.

Full screen, da ?

In alta ordine de idei, nu trebuie sa fie trendy, intolit si insmolit. Bunicu’ are 83 ani. Nu a purtat niciodata blugi sau tricou, ci intotdeauna pantaloni de stofa si camasa. Mai mult sau mai putin pretentioase, in functie de ocazie.

Pana si la camp sau la culesul viei se imbraca asa. Pentru ca asa a fost invatat. Pentru ca asa purtau barbatii din jurul lui. Si chiar daca lumea s-a schimbat, barbatii n-au mai fost la fel, nici la invataturi, nici la gusturi, el nu s-a schimbat. Pentru ca manierele se invata si stau scai de tine toata viata. In continuare poarta palarie ori se cate ori are vreun drum in afara casei. In continuare vorbeste cu dumneavoastra fata de orice persoana nou intalnita, fie ca respectivul are si 20 si-un pic. Si tot asa are gesturi tacute si ferme, de om cu multe ganduri si povesti traite pe de-a-ntregul.

Am trecut azi pe la Carturesti.

Nu stiu daca v-am spus insa nu-mi mai place Carturesti de vreo ceva vreme, de cand s-au extins, snobit si supra-alimentat ca gasesti acolo si carnati si ulei si jucarii pentru copii. Un fel de Diverta, dar mai cu iz de boem cu ierburi provencale.

Chiar cumpar carti. Si chiar le citesc. Iau constant si vioi cu bucurie si curiozitate.

Iar uneori in timp ce le trag de cotor de pe raft, tihnit sa nu le jenez, nu pot sa nu intreb: de ce costa cartile atat ?

Pana acum ma intrebam doar eu pe mine si pe cei din mintea mea: De ce costa 20 euro o carte. De ce costa 15 euro. Nu o editie rara, Nu princeps. O editie obisnuita, o carte obisnuita – daca acceptati de dragul discutiei ca exista carti obisnuite. Nu cele de la Adevarul sau Jurnalul National care vin subventionate la 3 euro. Nu reducerile de doua ori pe an ale editurilor.

Ci cele mai multe carti. Average. Masa. Mediana ca sa vorbim statistic.

15-20e nu este mult comparativ cu valoarea unei carti sau costul de productie. Dar este mult comparativ cu veniturile populatiei cititoare  adica 350 euro salariul mediu net sau 160 euro salariul minim net.

Si intrebarea chinuitoare de fapt este nu de ce costa atat, ci:

• La ce te astepti pe termen lung de la niste oameni care nu mai citesc carti pentru ca nu si le mai permit?

Stiu ca exista anticariate, asa cum exista si magazine second hand. Ambele utile si prezente. Exista biblioteci, buchinisti. Nu voi vorbi despre mandria de a avea o carte a ta si de a-ti construi treptat o biblioteca personala – in ultima perioada tinde a deveni desuet. Nici despre meteahna romanilor de a cumpara ce e mai scump, desi mor de foame. Cartile, spre deosebire de orice altceva, nu intra in aceasta categorie. Daca pentru o rochie sau o perece de pantofi se strange curea si face o cura de paine o luna, pentru carti situatia e fix pe dos.

Ca sa explic mai bine – se poate calcula rapid cat dureaza de exemplu pana o carte nou publicata sa ajunga intr-un anticariat; respectiv pana cand se gaseste o persoana care sa o cumpere, tina pe rafturile biblioteciii personale si apoi vanda/doneze unui anticariat. De inmultit bineinteles cu cateva zeci sau sute ca doar vorbim de cititul in masa. La biblioteci e mai greoi procesul, dat fiind ca cele mai multe au un target scolar si un inventar potrivit.

Nu ma intelegeti gresit: iubesc cartile; asa cum le percep valoarea. Stiu ca-s pentru suflet si minte si ca cele doua sunt nepretuite. Stiu ca se munceste pentru un gand, o vorba, o fraza, o idee; precum si pentru o litera corectata, printata, tradusa, promovata. Stiu ca oamenii datorita carora cartile exista au nevoie sa traiasca si inca decent pentru ca alte carti sa existe in continuare si nu ma plang ca platesc cat platesc pentru o carte.

Ce ma uimeste e cum se pot publica niste carti pentru un target restrans. Din ce in ce mai restrans – cei X care azi citesc, maine X minus 200, poimaine X minus 500 s.a.m.d.

Ma sperie minusul, multimea care se strange treptat in dreapta lui si care priveste cu ochii poate prea limpezi la carnati si ulei.